Când vorbim despre gândirea filozofică, indiferent de contextul geografic sau cultural, includem de obicei o gamă largă de teoretizări, de la modele desprinse din observații naturale, directe, până la construcții abstracte și uneori chiar mistice. Dacă acestea din urmă pot avea un rol important în rafinarea psihologică, pentru armonizarea și echilibrarea obiectivă a ființei nu putem să ignorăm cunoașterea născută din percepția naturală a universului.
Îmbinarea artelor marțiale cu filozofia cere maestrului să împace două energii antagonice. Pe de o parte orientarea către practic, fără de care arta marțială își pierde conținutul, pe de altă parte nevoia de a crea caractere, de a rafina ființa umană. O echilibrare corectă face diferența între arta marțială ca mod de viață și antrenamentele fizice orietate către violență care destructurează spiritul.
În sens pragmatic, Tai Chi Chuan valorifică teoria construită în jurul conceptului dualității Yin-Yang. Dealtfel de aici își trage și numele, Tai Chi 太極 însemnând principiul ultim, suprem, sau Yin și Yang împreună, Chuan 拳 având înțelesul de stil de artă marțială.
Un alt concept important pentru gândirea chineză și care apare în majoritatea artelor marțiale clasice precum și în medicina tradițională sau practicile chinezești pentru sănătate este energia vitală Qi.
Aspectele etice sunt considerate parte esențială a practicii Tai Chi Chuan, valorile fundamentale fiind modestia, respectul și bunăvoința. Codul de virtuți marțiale se numește wu de.